Fenomenul cărţilor-jurnal. Cât sunt de educative? – articol in presa: Evenimentul Zilei

Fenomenul cărţilor-jurnal. Cât sunt de educative?

Autor: Andreea Ciulac

Lecturile din care înveţi cum poţi să-ţi duci părinţii de nas şi ce să porţi ca să arăţi cool au declanşat o isterie printre copiii de clasă primară. „Nu-s rele, le-am citit”, spun dascălii.

Amintirile” lui Creangă sau „Medelenii” lui Ionel Teodoreanu apar an de an în topul listei obligatorii de lectură la clasele V-VIII, spre exasperarea elevilor, care nu se mai dezlipesc de cărţile moderne. Eroii lor nu cutreieră uliţele satelor, ci stau la discuţii pe messenger, aşa cum fac şi copiii din zilele noastre.

Jurnalul, stimulent pentru lectură

Titluri precum „Însemnările unei puştoaice” sau „Jurnalul unui puşti” le-au adus comercianţilor încăsări-record şi i-au făcut pe dascăli să-şi reevalueze metodele de predare. Moda „jurnalelor” a luat amploare în 2010, odată cu apariţia primelor volume de gen, iar de curând au ajuns şi pe masa cluburilor de lectură din şcoli.

Deşi recunosc că nu au o valoare educativă deosebită, profesorii spun că astfel de poveşti le stimulează copiilor pofta de lectură şi-i ţin departe de tentaţiile tehnologiei moderne. „E aberant să treacă din prima la Schopenhauer, trebuie să le dăm ceva pe placul lor. Mai apoi, se deschid singuri către genuri complexe. În plus, le convine şi părinţilor. Decât în faţa computerului, mai bine cu nasul în cărţi”, explică Eugenia Baciu, profesoară de limba română la Şcoala „Nicolae Iorga” din Ploieşti.

Aventurile celor doi adoles cenţi americani i-au cucerit până şi pe profesori. „Ne-a venit ideea unui club de lectură când am văzut că unii copii le citesc şi într-o singură noapte, iar la clasă ne chinuim să verificăm dacă au citit «Baltagul», de exemplu. Ne-au ajutat să ne raportăm la lumea lor”, spune profesoara Eugenia Baciu.

„Fiecare generaţie cu poveştile ei”

Popularitatea acestor lecturi are şi o explicaţie psihologică.

„Este firesc ca fiecare ge neraţie să aibă propriul ei ambalaj, propria ei copertă. Poveştile se adaptează secolului în care trăim şi nu este un lucru rău. Nu putem bloca accesul copilului la cunoaşterea propriei lumi în care trăieşte şi nici nu putem rămâne nostalgici după ceea ce am trăit noi”, arată psihologul Cristina Călărăşanu.

Nu poţi să le serveşti din prima Shopenhauer, trebuie să le dai ceva pe placul lor. Apoi vor trece singuri la ceva mai complex”.

De la jurnale la cărţi hibrid

Comercianţii par să ştie cel mai bine ce fel de cărţi îi ţin pe copii cu sufletul la gură. Potrivit acestora, totul se reduce la mesaj: câtă vreme li se vorbeşte pe limba lor, cei mici vor citi aproape orice. „Scriitura este la persoana întâi, plină de umor şi vocabularul asemănător cu cel pe care-l folosesc şi ei. Copiii de astăzi nu au o conştiinţă a grupului, simt nevoia unei lecturi de identificare. Caracterul educativ rămâne, stilul este diferit”, e de părere Evelina Bidea, PR Manager la Editura Art, care a publicat jurnalele amintite. Succesul primelor volume a dus la apariţia unei cărţi-hibrid, care le permite micuţilor să-şi scrie propriul jurnal. Un astfel de volum costă în jur de 35 de lei.

Citiţi mai mult: Fenomenul cărţilor-jurnal. Cât sunt de educative? – Educaţie > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/Fenomenul-crilor-jurnal-Ct-sunt-de-educative-999342.html#ixzz25a1VaoaB
EVZ.ro

Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/Fenomenul-crilor-jurnal-Ct-sunt-de-educative-999342.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: